Din buza norilor, se crăpase-n ochi de soare o floare...
Și ce
splendoare...
Și ce
mirare-n bulbul violet
Deprins a
exploda ca un țipăt fin și prelung
În amiaza
când valurile-și torc dorul,
Preschimbându-l
în veșmânt al zorilor.
Din prea
plin de iubire sculptată în cută de frunte și-n ostrov de suflet…
Traian
Calistru, august 22

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu