de
n-ar fi gândul,
ce
folos omul?
de
n-ar fi visul,
ce
folos dorul?
de
n-ar fi rostul...
ce
folos zborul?
de
n-ar fi zborul,
ce
rost aripile....?
totuși...
acelea,
aripile,
întâmplându-se,
în fapt, să curgă ușor, a topire,
în
infinitul lor poem, lumea întreagă cuprinzând-o deplin,
preînchipuie prin
dragostea lor dansul unor păsări nalte și albe;
și
totuși, zbaterea lor,
asemănându-se văpăii în formă de inimă,
tâlcuiește
al păsării cântec...
de
n-ar fi aripile ca să-nfășoare-n întinderea lor visul dezgolit de soare,
ce
-ar fi zborul?
Traian
Calistru, august 22
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu